Florin Dumitrescu

Născut în 1966 la București, debutează ca textier cu Timpuri Noi (1992) și se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. Din 1998 scrie texte pentru Direcția 5, iar în ultimii ani, pentru Pasărea Rock, Mircea Baniciu, RIT, Jazzappella, Iordache, Ninigra, Dan Manciulea și Forțele de Muncă. Ca poet, debutează cu grupajul „Megaviziuni” în volumul colectiv Marfă (Ed. Salut, 1996, alături de Dan Mircea Cipariu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu), apoi publică Ana are mere (Cartea Românească, 1997, Premiul ASB pentru Debut). Revine cu ÎNcîntece (Ed. Vinea, 2007, Premiul Tiuk! pentru Poezie) și participă, cu grupajul „Furat la cîntare”, la antologia Marfă reîncărcată (Brumar, 2012) a aceluiași grup nouăzecist. În aceeași perioadă, publică poemul-poveste „Bucătarul Ben” în antologia pentru copii Ce poți face cu două cuvinte (Art, 2012). În 2015, ia parte la București 2021, „epopee participativă” ce reunește patruzeci de poeți (ARCUB, 2015, eveniment organizat de Svetlana Cârstean). După volumul Dodii (Vorpal/Nemira, 2016), revine alături de grupul Marfă în proiectul experimental Dosarte. unfinished, coordonat de Mihai Zgondoiu (Euro Culturart, București, 2019), cu grupajul „Atlantida. Cîntece nemaiauzite”.