Cristina Ispas

Cristina Ispas s-a născut la Corabia, un orăşel situat pe malul Dunării, în sudul României. A urmat Facultatea de Litere şi Masteratul de Literatură Română Modernă şi Contemporană la Universitatea din Bucureşti. În 2009 a obţinut titlul de Doctor în Filologie cu o teză despre Fenomenul poetic românesc postdecembrist. A debutat editorial cu volumul de versuri fetiţa. mixaj pe vinil (Editura Vinea, 2007), urmat de rezervaţia (Editura Casa de Pariuri Literare. Cel de-al treilea volum de poezii, 40. să înceapă jocurile, i-a apărut în anul 2018, la Editura Fractalia, şi a primit Premiul Sofia Nădejde pentru Literatura Scrisă de Femei. Poemele ei au apărut în mai multe antologii, printre care La Neagra (Editura Mirador, 2007), nasturi în lanul de porumb (Editura Brumar, 2008), poate ne vedem (Editura Mirador, 2010), Cele mai frumoase poeme din 2011 (Editura Tracus Arte, 2012), Echinox (9-12, 2011). A mai apărut, de asemenea, cu proză scurtă, în antologia dacă nu o viaţă liniştită, atunci o viaţă lentă (Editura Universităţii de Vest, 2017) şi a contribuit cu o serie de texte la antologia de limericks De ce n-au pisicile coadă (Editura Art, 2017). A publicat poeme şi cronică literară în majoritatea revistelor importante din ţară şi a tradus mai multe cărţi din domeniile istorie şi analiză socio-politică. Poemele ei au mai fost traduse în limbile maghiară şi engleză. În prezent, lucrează ca traducător pentru Agenţia Naţională de Presă şi pregăteşte un nou volum de poezii. Locuieşte în Bucureşti, este căsătorită şi are o fetiţă.