Constantin Vica

Constantin Vică, a revenit, după 20 de ani, cu un nou volum de poezie, 20002020 (OMG Publishing, 2023). Înainte vreme a publicat Intersecția frică de moarte (Cronica, 1997) și Ieșirea din intersecția frică de moarte (Vinea, 2003). Cea din urmă, în mod bizar, se tot găsește pe okazii.ro. Este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Susține cursurile Etica tehnologiilor (la masterul de Etică aplicată), Ethics of Cognitive Technologies și Filosofia istoriei, filosofia viitorului. Între 2014 și 2023, a predat Cultură digitală în cadrul programului de master Studii Vizuale și Societate (SNSPA). Ariile de cercetare se regăsesc în etică digitală, filosofia informaticii și inteligenței artificiale, bioetică, filosofie socială și politică. A publicat diverse articole despre internet și ameliorarea cognitivă, designul platformelor sociale, indignarea online, autenticitate, autonomie și neurotehnologii, inteligența artificială, responsabilitate și etica viitorului, roboții ca asistenți și companioni, politica piraților etc. Publică în reviste de genul Science and Engineering Ethics, Ethics and Information Technology, AI & Society, Philosophy & Technology, International Journal of Social Robotics, Frontiers in Robotics and AI, Journal of Bioethical Inquiry, Topoi, Philosophical Psychology, Phenomenology and the Cognitive Sciences. Foarte rar scrie pentru reviste sau platforme online de literatură. În 2023 a publicat volumul Civilizație algoritmică și viața în lumea digitală (Editura Universității din București). În 2019, a coeditat, cu Mircea Flonta, Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007–2013 de Mihail Radu Solcan (Editura Art), primul filosof-programator din România, poliglot și polimat.