0732009198 | simina@revdepov.ro

Cum am început

Organizăm ateliere cu feedback pentru creatori din septembrie 2012, atunci am vorbit cu Florin Iaru și Marius Chivu și am ținut prima ediție a atelierului de scriere creativă din București. A, da, suntem din București. Avem și un atelier de scris la Vama Veche și unul, tot de scris, prin Google Hangouts, pentru „românii de pretutindeni”.

Revenim. Atunci, în 2012, publicam singura revistă de proză scurtă generalistă din România, Revista de Povestiri. Apărea pe hârtie într-un tiraj de 1000 de exemplare lunar și se distribuia prin lanțurile de librării. Scriau acolo câțiva scriitori cunoscuți, dar mai ales scriitori-bambi, cum le ziceam noi, adică debutanți. O parte dintre debutanți erau colaboratori permanenți, o parte publicau ocazional texte alese de Motanov Motanul Mov, individ care locuia în revistă și făcea antrenamente de imaginație pe Facebook (asta încă mai face din când în când). Ce a făcut fără pauze a fost să scrie newsletterul asociației, un deliciu pentru cunoscători.

Revenim. Am publicat 16 numere din revistă începând cu martie 2012, apoi am renunțat și ne-am concentrat pe ateliere. Ultimul număr a apărut la un an după primele 15, în iulie 2014. Acum facem din Revista de Povestiri o revistă online, unde vom publica 80% povestiri (alese de antrenorii de scriere creativă la ateliere + alese printr-un concurs trimestrial), interviuri, recenzii de cărți de proză scurtă și de cărți scrise de autori români.

Revenim. De la primul atelier de scriere creativă, am adăugat în portofoliu și altele, din domeniile scriere, vorbire, arte vizuale. Unele au avut loc doar o dată sau de câteva ori, apoi s-au dizolvat din cauze diverse (scriere creativă în engleză, science-fiction și fantasy, benzi desenate, fotografie documentară, argumentare, scenaristică, animație stop-motion), altele s-au transformat. Unele sunt intensive, altele mai relaxate. Unele în București, altele online sau în Vamă. Unele cu mulți participanți, altele cu puțini. Mereu se schimbă lucruri, profitați de ateliere cât încă există în forma în care le vedeți pe site.

Pentru cine vrea să știe mai multe despre noi și despre ce facem, am muncit în vara lui 2015 la site-ul asociației, Brain Fitness, pe care vă invităm să-l citiți/vedeți (are multe galerii) aici. Am pus tot acolo, ca să putem fi succinți în celelalte locuri.

Cum continuăm

Avem peste 40 de antrenori, cum ne place să îi numim. Sunt oameni care, în afară de expertiza evidentă, știu și să dea feedback creatorilor și se implică mult. După atelier, majoritatea rămân disponibili, se bucură când absolvenții fac câte o faptă mare și îi ajută.

Domeniile atelierelor sunt, în primul rând, de interes pentru noi. Când credem că putem veni cu o alternativă mai bună la ce există deja sau obsevăm o zonă neacoperită, tatonăm terenul, căutăm antrenorul și începem. Unele idei se transformă din altele, câteodată vin din conversații sau ca protest („hate something, change something”).

Cursanții sunt foarte diverși, de la 17 la 64 de ani, fete și băieți, vorbăreți și timizi, corporatiști și boemi, încăpățânați și fluizi, harnici sau leneși, la început sau avansați.

Dacă stăm să ne gândim, în afară de antrenori, a căror importanță e clară, mai sunt trei lucruri pe care le considerăm importante:

Timp

E nevoie de timp ca să dobândești deprinderi noi – de mai multe întâlniri. Nu credem în cursuri de o zi, conferințe.

Feedback

Feedbackul pe ceea ce faci te ajută să faci mai bine. Nu avem cursuri, ci ateliere. Adică nu doar teorie, ci și practică. La atelierele noastre, antrenorii dau teme.

Colegi

Discuțiile cu oameni cu aceeași pasiune te motivează, e mai greu să te abați de la ce ți-ai propus. Nu forțăm prietenii, dar ele apar, mai ales la atelierele de scris.

Pe viitor, ideea ar fi să reușim să organizăm și alte alteliere la care ne gândim de ceva vreme și să le organizăm pe unele și prin videocall, ca să aibă acces și cei care nu locuiesc în București. Nu că n-am fi avut cazuri de participanți atât de pasionați încât au făcut naveta de la Cluj sau Iași. Dar e un efort prea mare și vrem să-l micșorăm.