Simina Diaconu

Simina Diaconu (n. 1986) e antreprenor cultural, specialist în comunicare și psiholog. A lansat în 2012 Revista de Povestiri și din același an a început să organizeze ateliere de scriere creativă pentru scriitorii începători. Nu s-a oprit!

Andrei Zbîrnea

Andrei Zbîrnea (n. 1986, Urziceni) este poet, copywriter, promotor și jurnalist cultural. Cea mai recentă carte de poezie publicată – nick cave@bergen (Casa de Pariuri Literare, București, 2021). Implicat în proiectele culturale Mornin’ Poets și Poetic Hub (evenimente care au în centru poezia celor mai tineri autori). Coordonator al juriului Festivalului de Poezie Gellu Naum (din 2020, gimnaziu și liceu). Publică constant texte despre albume de rock progresiv, despre poezie și interviuri cu artiști în Revista de cultură Familia, Matca Literară și pe platforma Citeștemă.ro. Lucrează la volumul Valea Săpunului. Poemele Crăiesei, prevăzut să apară în 2024 sau 2025. Membru al PEN România din 2019. Fan al echipei Borussia Dortmund și al serialului The Office (versiunea din State).

Veronica Stănică

Veronica Stănică s-a născut la Brăila pe 4 iunie 1974. A absolvit Facultatea de Științe Economice, Secția Relații Economice Internaționale, din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. În prezent acordă consultanță în implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene. În toamna anului 2016 a participat la atelierul de scriere creativă organizat de Florin Iaru și Marius Chivu. Din 2017 participă fără întrerupere la întâlnirile Creative Writing Sundays organizate de Simina Diaconu la Club Revdepov. Din 2020 este gazda acestor întâlniri. A publicat proză scurtă în Revista de Povestiri, Literomania, Antologia Nume de cod: Flash fiction (Paralela 45) și Revista Tomis.

Organizăm ateliere cu feedback pentru creatori din septembrie 2012, atunci am vorbit cu Florin Iaru și Marius Chivu și am ținut prima ediție a atelierului de scriere creativă din București. A, da, suntem din București. Avem și un atelier de scris la Vama Veche și multe online, prin Google Meet, pentru „românii de pretutindeni”.

Revenim. Atunci, în 2012, publicam singura revistă de proză scurtă generalistă din România, Revista de Povestiri. Apărea pe hârtie într-un tiraj de 1000 de exemplare lunar și se distribuia prin lanțurile de librării. Scriau acolo câțiva scriitori cunoscuți, dar mai ales scriitori-bambi, cum le ziceam noi, adică debutanți. O parte dintre debutanți erau colaboratori permanenți, o parte publicau ocazional texte alese de Motanov Motanul Mov, individ care locuia în revistă și făcea antrenamente de imaginație pe Facebook. A mai scris dumnealui și newsletterul asociației, un deliciu pentru cunoscători.

Revenim. Am publicat 16 numere din revistă începând cu martie 2012, apoi am renunțat și ne-am concentrat pe ateliere. Ultimul număr a apărut la un an după primele 15, în iulie 2014. Acum Revista de Povestiri e o revistă online, unde publicăm mai ales povestiri (alese de antrenorii de scriere creativă la ateliere + alese printr-un concurs trimestrial), dar și interviuri, recenzii de cărți de proză scurtă și de cărți scrise de autori români.

Revenim. De la primul atelier de scriere creativă, am adăugat în portofoliu și altele. Unele au avut loc de câteva ori, apoi s-au dizolvat din cauze diverse (scriere creativă în engleză, science-fiction și fantasy, benzi desenate, fotografie documentară, argumentare, scenaristică, animație stop-motion), altele s-au transformat. Unele sunt intensive, altele mai relaxate. Unele în București, altele online sau în Vamă. Unele cu mulți participanți, altele cu puțini. Mereu se schimbă lucruri, profitați de ateliere cât încă există în forma în care le vedeți pe site.

Pentru cine vrea să știe mai multe despre noi și despre ce facem, am muncit în vara lui 2015 la site-ul asociației, Brain Fitness, pe care vă invităm să-l citiți/vedeți (are multe galerii) aici. Am pus totul acolo, ca să putem fi succinți în celelalte locuri.

Avem peste 100 de antrenori, cum ne place să îi numim. Sunt oameni care, în afară de expertiza evidentă, știu și să dea feedback creatorilor și se implică mult. După atelier, majoritatea rămân disponibili, se bucură când absolvenții fac câte o faptă mare și îi ajută.

Domeniile atelierelor sunt, în primul rând, de interes pentru noi. Când credem că putem veni cu o alternativă mai bună la ce există deja sau obsevăm o zonă neacoperită, tatonăm terenul, căutăm antrenorul și începem. Unele idei se transformă din altele, câteodată vin din conversații sau ca protest („hate something, change something”).

Cursanții sunt foarte diverși, de la 17 la 64 de ani, fete și băieți, vorbăreți și timizi, corporatiști și boemi, încăpățânați și fluizi, harnici sau leneși, la început sau avansați.

Dacă stăm să ne gândim, în afară de antrenori, a căror importanță e clară, mai sunt trei lucruri pe care le considerăm importante: