Îți propunem un atelier în care să folosești scrisul pentru dezvoltare personală, ca metodă de a te cunoaște mai bine, de a integra mai bine anumite evenimente din viața ta, pentru o mai mare flexibilitate. Îți vei folosi imaginația pentru plăcere și pentru a face loc părții din tine care parcă s-ar juca mai mult, parcă ar avea mai mult curaj, parcă ar vrea să simtă emoții cu o mai mare lejeritate, fără frica de a le împărtăși.

Grupul de cursanți va fi unul foarte mic, ca să lucrăm cât mai bine.

De ce un atelier de scris pentru dezvoltare personală?

„Scrisul ne forțează să ne articulăm, să avem un început și un sfârșit, să alegem ce vrem să rămână pe hârtie și ce fuge doar prin gând, să scoatem ceva în afara noastră ca să vedem mai bine și să manevrăm mai ușor, pentru că a devenit exterior capului! E un instrument pentru integrare, un instrument pentru comunicare, o formă de joacă sau de eliberare. Faptul că exercițiile de scris vor avea cerințe specifice și vor implica materiale variate cred că va scădea din frica de foaia albă, frica de „nu mă pricep”. Vom face exerciții de scris, jucăușe, rapide, după ce am lăsat pesimismul și cinismul la intrare. Adăugăm imagerii dirijate, momente de conectare de grup, depinde ce se va potrivi cu grupul, cu gândurile și emoțiile din cele 4 ore de atelier.” (Simina Diaconu, antrenoarea atelierului)

„Lipsa de joacă ar trebui tratată ca o formă de malnutriție – e un risc de sănătate pentru corp și minte.” Stuart Brown, cercetător în domeniul jocului. Numărăm până la 10, căutăm latura noastră jucăușă și o invităm să iasă din ascunzătoare. Folosim perspectiva copilului care am fost să ne reîmprospăteze motivația de a crește. Facem exerciții cu valoare simbolică, cu mai mult și mai puțin scris, cu creativitate și curaj de a ne exprima în forme variate, într-un cadru susținător.

În cursul unui an, vor fi mai multe ediții, fiecare dedicată unei alte teme:

În decembrie, am început cu un atelier de rezoluții, că doar ne vine natural! Scriem despre cum am vrea să fie viața noastră în continuare, privindu-ne pe noi în lumea mare (țara, cartierul), dar și pe noi în lumea mică (echipa de la serviciu, familia, prietenii, noi înșine).

În februarie, luăm ca temă iubirea și facem alte exerciții de scris. Unii cercetători (vezi Barbara Fredrickson, cartea Iubirea 2.0) consideră că iubirea ar fi cea mai importantă emoție și că, decantând emoțiile pozitive, de fapt tot la ea ajungem. Iubirea nu ar fi doar în cuplu sau între părinți și copii, ar fi și în deschiderea cu care îi zâmbim cuiva pe stradă, și în euforia de pe un stadion. Contactul vizual, gesturile largi – ele ar fi necesare să fie primită iubirea noastră. Facem exerciții de scris în diverse forme, legate de iubirea pe care o căutăm, cea pe care o dăm, altora, nouă inșine, cea pentru cineva care nu mai e, cea pe care am acoperit-o cu emoții negative.

În aprilie, ne gândim la părinții noștri, urmăm primăvara și lăsăm în urmă așteptări vechi, plantăm semințe prin scris pentru noi forme ale relației cu părinții.

În iunie, căutăm să furăm din copilărie vitalitate pentru viața din prezent, explorăm tema copilului prin exerciții specifice de scris.

În iulie-august, pornim de la libertatea verii.

Și tot așa, ai prins ideea!

Vor fi și ateliere pe alte teme, în funcție de nevoi care apar de la cursanți pe parcurs. Poate despre pierderi, schimbări majore, vedem.

Nu e un atelier în care să conteze talentul la scris sau tehnica. Chiar dacă nu e vorba de scriere creativă, creativitate va exista, prin formele exercițiilor și prin felul în care folosim produsele activității noastre.

Nu e psihoterapie individuală sau de grup, dar e de așteptat să aibă efecte secundare benefice pentru starea psihică.