Blog

de Emil Duhnea, absolvent al atelierului de SF&F, ediția a II-a

Acum câteva săptămâni, am avut un text finalist în ediţia a doua a concursului de proză scurtă Liternautica. Îl puteți citi aici.

Povestirea prezintă reîntâlnirea unor îndrăgostiţi după o separare de douăzeci de ani. Personajul principal este un fost soldat, care în cele două decenii de la pierderea războiului şi-a pierdut nu doar onoarea, ci şi încrederea în sine şi, mai important, femeia iubită. Întâlnirea ei după atâta timp este prilejul ilustrării nesiguranţei lui şi a frustrărilor adunate, şi rezolvarea acestora prin întoarcerea personajului la esenţa sa.

Titlul povestirii, precum şi finalul, fac referire la înregistrarea vocii Împăratului Hirohito difuzată la radio pe data de 8 august 1945. Guvernul japonez a fost nevoit să se predea necondiţionat în faţa forţei americane, într-un moment de confuzie şi disperare pentru poporul japonez. Am inversat asocierea nefericită a cuvântului „Gyokuon”, care reprezenta un mod reverenţios de a descrie vocea împăratului, şi am atribuit descrierea de „Voce Nestemată” personajului feminin din povestire, pe post de nume de scenă – din considerente de lungime maximă, însă, nu am putut dezvolta îndeajuns paralela aceasta cu renaşterea şi reinventarea Japoniei postbelice.

Sursa: Wikimedia

Tema povestirii este cea a timpului scurs fără rost, irosit, ori al cărui rost a fost răpit sau înţeles greşit. Ea este particularizată în două direcţii: pe de o parte viaţa nefericită pe care a dus-o personajul principal, şi pe de alta, viaţa care nu a fost trăită. Am reprezentat tema într-un mod mai mult implicit, în caracterizarea personajului şi în evenimentele care stau în spatele poveştii, pentru a o putea ilustra explicit în final, printr-o expunere concretă a acţiunii. Asta cred că a fost cea mai dificilă parte, să traduc o temă esenţialmente abstractă în conflictul principal al povestirii, dar pot spune fără reţineri că sunt mândru de rezultat.

Joi, 15 octombrie, s-a lansat la Copper’s Pub antologia de povestiri și nuvele science-fiction și fantasy a primei generații de absolvenți ai atelierului de scriere SF&F. Majoritatea autorilor au fost prezenți și au dat primele lor autografe! Dar cine sunt autorii? Iulia Albota, Mihai Alexandru Dincă, Andrei Duduman, Georgian Enuță, Mihai Giulvezan, Alexandra Medaru, Alexandru Orbescu, Andrei Panțu, Adrian Poenaru, Adrian Răducan și Valeriu Tudose. Toți ne-au prezentat pe scurt textele lor din antologie într-un articol pe Revista de Povestiri. Editorul antologiei a fost Michael Haulică, totodată coordonator al atelierului.

Cum arată un editor mândru de absolvenții lui? Așa:

Celălalt coordonator al primei ediții a atelierului SF&F a lipsit, din păcate. Oliviu Crâznic a dat feedback în mai multe reprize pe textele absolvenților, așa că, dacă vă va plăcea antologia „Eroi fără voie”, e și meritul lui. Apropo, o puteți comanda de pe site-ul editurii Millenium Books.

La lansare a fost multă lume și s-au cumpărat vreo 40 de exemplare, dacă am înțeles bine, ceea ce e minunat. Așteptăm recenziile!

Pe scenă i-am izolat pe antrenorii în scrierea SF&F Mike Haulică, Florin Pîtea și Ana-Maria Negrilă și pe 3 dintre autori: Alexandra Medaru, Andrei Duduman și Adrian Poenaru.

De la dreapta la stânga:

Florin Pîtea a povestit despre ce înseamnă un atelier care nu seamănă deloc cu școala: în loc să povestească profesorul, povestește participantul – lumile pe care și le imaginează, iar rolul profesorului e să îndrume, să dea feedback, să ajute cu experiența lui. Ana-Maria Negrilă ne-a spus că a fost surprinsă de numele noi care apăreau în revistele Argos și Galileo. Cine să fie acești autori, că doar în cercurile SF ne știm între noi, novicii se alătură timizi cercurilor, apoi intervin și ei. Ei bine, erau absolvenții noștri! Andrei Duduman ne-a povestit anecdote din atelier, despre cum s-a mobilizat el când Mike a spus la curs că a primit o povestire scrisă așa de prost că n-a putut să treacă de primele paragrafe. Era un text al lui, cum n-avea să mai fie niciun altul :)) Alexandra Medaru a spus că antologia e copilul lor, al autorilor, și i-a făcut un portret curat SF&F. Adrian Poenaru ne-a păcălit și ne-a citit un colaj cu pasaje din toate cele 11 texte ale antologiei.

După jumătate de oră de vorbe, am trecut la bere. Nu înainte de poza de grup, în care apar o parte dintre autori și o parte dintre absolvenții ediției a doua, care au intrat și ei în cenaclul post-atelier, mai precis cenaclul Secția 14.