Tag Archives: mornin poets

Text de Andrei Zbîrnea

Ce se întâmplă atunci când poezia iese în stradă și dă piept cu protestele, cu nedreptățile și, de ce nu, chiar cu informația vehiculată de Coaliția pentru Familie (CpF)? Ce se întâmplă atunci când ideea ta despre poezie este demontată și, dintr-o dată, vezi că există și poezie politică și poezie socială? Ce se întâmplă când citești Poeziile patriotice ale lui Andrei Bodiu (1995) și apoi ești pus în fața unui exercițiu de construire a unui cub? Cum te raportezi la acel cub sau cum justifici apetența pentru imperfecțiune, mai ales când îți dai seama că formula ta (poetică) nu e aceea a unui cub perfect. Cum recunoști că poemul tău se încheie în momentul X și nu va mai continua în intervalul T, până la atingerea punctului de echilibru Y? Și, mai ales, cum faci un cititor din Guatemala să fie atent și să fie interesat de poemul tău social, poem care vorbește despre protestele din țara ta, dar folosind o modalitate universală de transmitere a emoției și informației?

Cum știi când poemul tău a ajuns la forma perfectă, care e doar a ta, dar care poate fi înțeleasă și de cititori?

E greu să rezumi un atelier de poezie aflat în sezonul pilot, la doar câteva ore de la încheierea primului episod. Miruna Vlada a reușit să spargă gheața într-un mod ludic și antrenant la ediția 01 a Mornin’ Poets (16 septembrie 2018, Mansarda Lente). Întâlnirea dintre Miruna și mai mult de douăzeci de poeți și poete a fost un prilej excelent de a vedea foarte multe modalități de raportare la textul poetic. Și, de ce nu, de a demonta mitul conform căruia poeții nu se pot trezi dimineața. La fel ca în cazul show-ului de televiziune Myth Busters, difuzat multă vreme de Discovery Channel (și mai apoi de Science Channel), am reușit să fim pragmatici în a susține și dovedi point-ul. Desigur că trezitul dimineața poate coexista cu trezitul la amiază, dar asta e deja altă discuție.

Am aflat sau, mai bine zis, ne-am reconfirmat ideea că poezia se oprește acolo unde începe raționalizarea, dar și că cititorul de poezie trebuie tratat cu grijă și nu zdruncinat pe drumuri de țară. Ruperile de ritm vor fi dozate și plasate cu multă grijă și cu multă pricepere. Cum s-ar spune, nu poți să îi conduci pe cititorii tăi numai pe autostradă și numai la 250 km/h. De asemenea, nu putem avea un poem reușit fără un final care să te lase mască sau care să te facă să spui wow. Miruna Vlada ne-a prevenit și apropo de riscul ca un poem social-politic să devină un manifest sau un status de Facebook.

Ne-am aflat de asemenea și în căutarea centrului gravitațional al poemului, care de cele mai multe ori este invizibil, dar fără de care întreaga structură s-ar prăbuși. Exact ca în cazul cubului din mansarda nu foarte luminată. Poemul nu poate fi doar limbaj, cum nici cubul poetic nu poate fi doar o structură inginerească proiectată într-un soft precum AutoCAD.

Urmează episodul 02 cu sorindespoT, pe 30 septembrie, tot la Lente. Iar până atunci, vom publica poemele care au făcut-o pe Miruna să spună wow, stai pe frecvență. (Later edit: poemele au apărut aici)