Uneori e greu să obținem de la Andrei Zbîrnea un text în proză din care să înțelegem ce s-a întâmplat la o ședință a atelierului de poezie Mornin’ Poets. De exemplu, după întâlnirea cu Simona Popescu, din 10 martie (ziua ei, am mâncat bomboane!), a scris o poezie pe post de sneak peek. De fapt, nu a scris-o, a asamblat-o din versurile participanților! Poem-colaj, zice el.
Îmi amintesc
ziua se termină
(cu ea și) rochia galbenă cu un singur umăr
luna le-a legat limba
într-un borcan închis cu aer
filmul se derulează & ajung la personaj
omul de pământ devine omul de aer
tu ești cea care complică lucrurile
(când un) fluture urma să se nască
(doar așa) umpleam golul dintre noi
mi-am împărțit ultimul covrig cu tine
și eu chiar cred în aceste cuvinte
primesc erezia (iar)
freonul curge într-un flux neîntrerupt
